Logo Small

Fotoliul. Scurta istorie palpitanta a confortului de salon

Destul de complicat sa faceti distinctie intre un fotoliu si un scaun cu brate? Nici o problema, confuzia este frecventa si tine mai degraba de etimologie decat de cunostințele despre mobilier. In “increngatura” istorica a scaunelor de toate felurile, pe ramura scaunelor cu antebrate, fotoliul este doar ruda cea mai tanara si “parvenita”… Dar suficient de pretentioasa pentru a-si cere locul cuvenit in arborele genealogic, asa ca iata-i povestea.

Poate ca nu e important cum se numeste piesa de mobilier pe care ne asezam, atata timp cat ne simtim confortabil in ea, dar in calitate de  decorator, designer, arhitect sau investitor intr-o amenajare stil s-ar putea sa devina important sa stiti sa ii povestiti unui client de ce fotoliul pe care sta nu este chiar un simplu fotoliu…

Fotoliul a aparut abia in secolul 18, in Franta, dar stramosul acestuia este intr-adevar scaunul cu antebrate, chiar tronul, pe care il veti regasi inclusiv in imaginile cu descoperirile arheologice de pe vremea faraonilor.

Scaunul insusi este somptuos la origini si are o istorie indelungata, atat ca obiect de mobilier, cat si ca simbolistica. Confuzia de termeni provine din faptul ca, etimologic, in cele mai multe limbi nu s-a facut distinctie intre scaunele de diverse tipuri, fie ele cu manere (antebrate) sau nu. Francezii insa, preocupati foarte mult de mobilier in unele perioade istorice, au definit in secolul 18 separat termenul de scaun (chaise) de cel de fotoliu (fauteuil). Limba romana, sensibila deja la variatiile etimologice pariziene si la moda de pe malul Senei, avea sa imprumute in curand atat termenul, cat si piesa de mobilier.

Fotoliul francezilor, spre deosebire de austeritatea pe care o impuneau stramosii sai cu antebrate, era destinat unei dulci leneveli, de aceea confortul era pus pe primul plan: pernele, tapiteria, sprijinul asigurat antebratelor, dar si estetica ramaneau in prim plan. Un fotoliu era (si este) realizat din lemn cu sculpturi ornamentale. Poate cele mai importante sunt manerele (manchettes), imbracate total sau partial in tapiterie, la fel ca sezutul si spatarul, care puteau fi inchise, dar si lasate deschise, adica cu goluri.

Manerele sau suporturile pentru antebrate

Suporturile pentru maini dintr-un scaun sustin, chiar si cand suntem in pozitia asezat, o parte din greutatea corpului. De asemenea, ele fac mai usoara asezarea si ridicarea din orice fel de scaun. Manerele pot fi pline sau goale si trebuie sa sustina antebratele, nu coatele - o regula semnificativa pentru producatorii de fotolii. De aceea, este foarte posibil ca in zona cotului chiar sa lipseasca portiunea de maner – acesta nu este un neajuns, ci o dovada de stil si a unui producator care cunoaste regulile ergonomice.

Cateva elemente prin care se poate face distinctie intre scaun cu manere si fotoliu

- Scaunul este un element de simplitate cat mai mare, in timp ce fotoliul este elaborat.

- Scaunul are rost strict functional si tine spatele drept, pe cand fotoliul mizeaza pe confort si, desi este facut din lemn,  este tapitat partial sau in intregime.

- Scaunul este un element care inspira demnitate si autoritate, in timp ce fotoliul inspira o “placuta trandavie”. Dar ar merita mentionat de altfel ca scaunul ca obiect nu a fost nici el un bun de uz comun, mult timp. Cuvantul a fost utilizat dintotdeauna ca simbol al autoritatii (“Inaltul scaun”), iar din antichitatea egipteana si pana astazi, scaunele erau folosite de demnitari, prelati, de persoane cu atribute seniorale sau ecleziastice, in timp ce paturile sarace foloseau mai mult banci si lazi, lavite, rareori scaune. Lucru valabil pana in secolul 16.

Fotolii celebre: fotoliul Bergère

Perioada 1715-1723, Paris. Un fotoliu Bergère este un scaun inchis, cu antebratele si spatele tapitate in intregime. Din cadrul tapitat al scaunului doar extremitatile din lemn raman expuse. Facut din lemn de nuc, mahon sau fag, vopsit sau aurit, cu finisaj cerat, un Bergère avea o capacitate mai generoasa si era ceva mai jos decat un fotoliu obisnuit, astfel incat sa te poti scufunda in el cu toata convingerea. Fotoliile Bergère erau concepute pentru a fi mutate usor, in functie de necesitatile de confort in diferite spatii, mai degraba decat să fie incluse in decor, stand in permanenta, in mod oficial, de-a lungul peretilor.

Login

Visit Us On FacebookVisit Us On Pinterest